schitul-sinca-noua-9Pe sesul intins, dealungul vaii ‘Scuria’ cam la o departare de circa 10 Km, in linie dreapta dela Olt spre suid, este asezat micul sat Bucium. Din sat mergand spre miaza zi ajungem mai intai intr-o padure de tufani si arini cu multe livezi de fan, apio sesul si campia se prefac treptat in deal si munte. Lungimea satului are directia N-S dupa cursul vaii care-l taie in doua. Din sat in jos in directia N-V duce drumul vecinal spre comuna Toderita. Drumul judetean cu directia E-V trecand de la Sinca –Veche peste Sercaita, in Margineni, taie satul in curmezis.

Comuna este asezata intr-un tinut cu imprejurari destul de frumoase si bogate in privelistii incantatoare. Un farmec deosebit prezinta vederii ridicarea aproape brusca a flnicilor munti Carpati, cu vaile si piscurile lor acoperite cu paduri seculare. Inainte ca cateva secole, padurea se intindea si pe locul unde este asezat satul de azi.

Despre asezarile de Romani in acest loc nu avem date sigure. Cele mai vechi familii din sat sunt: Ghircoias, Neacsu, Dobrin, Carstea. Batrani spun, ca locurile acestea precum si acela unde este asezata comuna Margineni mai in uma, au fost proprietatea baronului Urs din Margineni. Langa cele 4 famili cu timpul s-au mai asezat si altele, cum a fost familia Moga venita din Venetia si familia Grancea din Margineni, cari au contribuit la sporirea numerica a populatiei comunii.

Dupa o statistica austriaca se vede ca Buciumul intre ani 1760-1762 avea 33 de famili cu o singura biserica. Dintre aceste famili erau 30 ortodoxe si numai trei erau trecute la unatie (greco-catolici). Biserica trecuse si ea la unatie cu cele trei famili greco-catolici.

Satul  a fost format numai din locuitoiri romani, mentinandu-sicaracterul ei romanesc pana in ziua de azi.

Locuitori acestei comune sunt oameni credinciosi, care tin mult la legea si credinta lor starmosasca si la datinile din batrani. In toate timpurile si in ziua de azi au sprijinit si sprijinesc cu bratele si punga lor biserica si toate asezamintele comunei, intre care in primul rand a fost scoala. Plugaria care era ocupatia de capetenie a locuitorilor, nu le asigura indeajuns. Dar au pamant si-l lucreaza bine, totusi nu se bucura de roade inbelsugate din cauza ca pamantul este slab si clima rece. Numai avazul si cartofii se fac in cantitati mai mari. Poate ca aceasta cauza a facut ca parte din acesti sateni sa se faca negustori de porci si vitei, cutreierand ‘Tara Oltului’ si transprtandu-I cu carutele la Brasov. Se intrec in a-si cladi case de zid frumoase, mari si incapatoare, acoperite cu tigla. Asemenea si pentru vite isi cladesc tot lacasuri de caramida, mari si sanatoase. Pamantul arabil inca au indeajuns, fan putin iar pasune de loc. Acesta e un mare neajuns, deoarece se impiedica cresterea animalelor si inmultirea vitelor.

SCOALA DIN BICIUM

Scoala, inceputa de calugarii manastirii a fost continuata de invatatori anume pregatiti. Cel mai vechi dascal despre care amintesc batrani de azi a fost Gherasim Dobrin. Aceasta a functionat cam pe la ani 1820-1842, pe vremea aceea local propri pentru scoala nu era. Primi dascali pana la 1872 imprastiau stinta de carte in casele lor s-au in case inchiriate, care se facea in regimentul de graniceri.